Tabara de aventura, o poveste si cazare in Strajaa

Ce tare m-am distrat în Tabăra de aventură de la Straja!

Am venit pentru prima dată în Straja, mama și-a dorit să încerc ceva nou. Sunt o fire mai linistită, nu imi place agitația și nu cred că ma voi acomoda. Încerc să nu fiu pesimistă, dar asta îmi e firea. Mi-am cuprins bagajul cu mâinile și am coborât din autocar. Copiii se loveau unii de alții,împărțind priviri prietenoase. Eu…eu mâ simteam în plus.
Am fost intampinati de doi monitori, un baiat înalt, cu trupul parcă sculptat și o doamnă scundă, brunetă, care avea un zambet vesel și emana o liniste diferită. O liniste de care aveam nevoie. M-am prezentat și am intrat grabită în pensiunea Dor de Munte. Recepția avea un parfum plăcut, dincolo, un bărbat scund ne zâmbea călduros. Ne-a întrebat cum ne simțim,cum a fost drumul și sincer, spre deosebire de toți restul oamenilor care mă întreabau zilnic cum mă simt, în ochii lui citeam o reală îngrijorare.

După ce ne-am spălat pe mâini ne-a fost servită cina, paste cu sos de rosii, bacon și cașcaval. Combinația de legume și condiment imi faceau papilele gustative să danseze într-un ritm alert. Mi-am zis, în Tabere Straja chiar e bună mâncarea. Este una din cele mai bune solutii pentru cazare in Straja.

Seara s-a încheiat cu o petrecere de bun venit. Smootiuri delicioase, facute de monitori lângă noi, unde am putut observa fiecare fruct zdrobindu-se și creând culoare și gust unic. Muzica nu lipsea, iar sala era suficient de încăpătoare încât sa ne dezlantuim cu totii talentul în materie de dans.
Urmatoarea dimineață a început cu un bar de cereale, diferite sortimente și multe fructe. După ce ne-am săturat, am fost anunțați că astăzi vom merge în parcul de aventură, iar mâine în drumeție pe vârful Straja. Mi-e teamă de înaltime, de fapt mi-e teama de tot ce înseamnă risc. Instructoarea brunetă cu păr scurt mi-a zâmbit:

“-Nu vrei sa încerci?
-Nu, Am răspuns eu raspicat.
-Ți-e teamă așa-i?”

Am privit-o în ochi și am evitat să răspund.

-Să știi că la un moment dat în viață, fiecare teamă a ta te va bântui. Toate trebuie învinse la timpul lor. Esti puternică și frumoasă copilă, radiezi! Bucură-te!”
Cuvintele nu m-au surpins niciodată până acum. Simțeam că are dreptate. Simțeam că pot.
Mi-am ridicat brațele și m-am lăsat îmbrăcată în ham. M-am prins strâns cu măinile de carabină, am închis ochii și m-au lasat să zbor. Aici am întâlnit oamenii care nu doar mi-au arătat că am aripi, ci m-au învățat să le folosesc. Dupa câteva secunde mi-am deschis ochii și zâmbeam cu sufletul, chiar avea dreptate, radiam, pluteam și nu mai exista teama sau vreo urma de remuscare. Eram la inaltime,nu doar cu mintea,ci si cu trupul.

După ce am coborăt, am încercat totul, teama de înălțime parcă se evaporase. Sufletul îmi tremura, nu de frica, ci de plăcere. Am urcat pe panou și din nou eram deasupra tuturor. Priveam de sus mândră, fericită și cu lacrimi în ochi. Nesiguranța se transformase într-un entuziasm de nedescris.
Am venit cu inima seacă și am sa plec cu pieptul plin, plin de tot ce am cules de aici. Fericire, caldură, dragoste, puritate, inocență și putere, multă putere.